PROLOG
Evelyn nu ştia ce să simtă când îl privea. Era dezamăgită, furioasă, tristă...cu inima frântă. Se uita la el şi nu-i venea să creadă că în faţa ei stă acelaşi bărbat care în urmă cu câteva zile o ţinea în braţe, o săruta şi îi spunea că o iubeşte.
— Am avut încredere în tine. Cum am ajuns în situaţia de a mă îndrăgosti de un criminal?
Bărbatul o privi fără să scoată vreun cuvânt. Stătea în scaunul de interogatoriu şi privea atent gesturile ei. Evelyn era vulnerabilă acum şi orice gest îi trăda emoţiile. Bărbatul observă câteva lacrimi în colţul ochilor săi. Poate că făcuse ceva de neiertat, dar era încă om.
— Opreşte camera de filmat şi îţi voi spune ceva ce sigur ai vrea să ştii. Despre cineva pe care cauţi de ani de zile.
Evelyn îl privi uimită şi nu-şi dădea seama dacă să aibă sau nu încredere în el. Chiar şi aşa, aceasta opri camera de filmat şi se aşeză înapoi pe scaunul ei.
— Ai cinci minute.
