miercuri, 29 iulie 2020

Problema mea cu tinerii de azi

Bună prieteni!

Astăzi abordez un subiect care pentru mulți ar fi ofensator. Totuși, cred că deși facem parte din aceeași generație, avem multe diferențe între noi.

Eu am crescut simplu. Nu am avut mulți prieteni. Am avut mereu o singură prietenă apropiată care era și vecina mea. Era cu doi ani mai mare decât mine, dar asta nu ne-a oprit să ne distrăm împreună. Eram nedespărțite aproape non-stop. Ieșeam zilnic afară să ne jucăm. Apoi ea a avut un frate și ne-am jucat și cu el. Apoi am m-ai cunoscut două fete. 
Dar cu timpul lucrurile s-au schimbat. Fiecare a început liceul și ne-am distanțat. Acum abia dacă mai vorbim.

Cât despre familia mea? Am fost apropiată de părinții mei dintotdeauna. Mereu mergeam cu ei în concedii. Părinții mei nu ar pleca de acasă fără mine niciodată.

În liceu nu m-au tentat deloc țigările și alcoolul. Mi-am găsit un grup de prieteni care erau atrași de acestea, dar pe mine nu m-au influențat deloc.

Încă sunt singuratică și poate vi se pare că nu e bine așa. Vă zic eu. Am întâlnit multe persoane de vârsta mea care gândesc la fel. Și acum, chiar dacă prieteniile din liceu s-au dovedit a fi doar atât...din liceu...Nu regret nimic!

Am mulți prieteni online din toată lumea. Urmăresc canale de YouTube și Twitch care mă cunosc și sunt bucuroși să știe că sunt prezenta. Am un mic grup care îmi citește cărțile mele...care nu sunt pe placul lor sau pe așteptările lor.

Dar sunt mereu alaturi de mine și mă susțin.

Problema mea?

Generația asta, din care fac eu parte a fost ultima care a mai știut despre jocurile copilăriei. 
Generația de după a mea (Eu m-am născut in 1999, deci începând cu cei născuți în 2000-2002) au alte chestii de care sunt atrași. În principal...de la 12 ani ieșirile în oraș cu băieți sau fete, fumatul, băuturile alcoolice, destrăbălarea, Instagram, tiktok, poze sexy, sexul...

Și astea începând de la vârste fragede...
Ceea ce este trist pentru că aparent părinții nu vor să se introducă educația sexuală în școli. Părinții, trebuie să înțelegeți că educație sexuală nu înseamnă că îi învață despre cum se face sex! Îi învață cum să se protejeze de boli cu transmitere sexuala, cum să folosească (pentru fete) corect un absorbant și cum să nu rămână însărcinate dintr-o prostie că Vlad care are 25 de ani o iubește pe Ilinca din clasa a cincea și au făcut sexuleț și acum Ilinca tre' să crească singura un copil. Un copil trebuie să crească un copil! Voi vedeți cât de gravă e situația? Și voi îmi ziceți că nu vreți educație sexuală în școli? 

Bine.
Dar atunci nu veniți la Vlad, 25 de ani să ii credeți explicații sau la poliție să ziceți că fata dumneavoastră a fost violată sau abuzată. Fata s-a dus de bună voie la Vlad acasă să fie pe Netflix and chill că na, e la modă... și au ajuns să ,, facă dragoste" căci Vlad e îndrăgostit de ea și o iubește de nu mai poate. De ce? Pentru că jumătate din vină vă aparține vouă, iar cealaltă jumătate a lor..


O să închei aici. Dar urmează și partea a doua.

marți, 28 iulie 2020

Emoțiile nu duc la nimic bun!

În urmă cu un an am început prima dată școala de șoferi. Până atunci nu mai condusesem o mașină vreodată! (înafara de cele din jocuri) 
Aveam emoții. I-am spus mamei mele O să mă fac de râs. Mama ca de obicei, încercând să mă facă să mă simt mai bine mi-a spus : Nu o să te faci de râs. Nu ești prima care învață să conducă. 
Dar pentru mine e alta problema! Am anxietate. Sunt emotivă. Sunt o persoană care preferă să stea sigură în cameră și să scrie, să citească sau să joace jocuri video precum Left 4 Dead sau The Sims 3. Sunt pretențioasă la prieteni.
Și acum revenind. I-am spus mamei direct ce aveam pe suflet : Da, nu sunt singura care învață, dar probabil că ceilalți au mai condus o mașină, măcar o dată! Eu nu.
Oricum, toate bune și frumoase până ajung în locul de întâlnire cu instructorul. La școală mi se spusese că fac cu un alt instructor, dar am primit un apel de la un bărbat (celălalt instructor pe care nu-l cunoșteam), fără măcar să se prezinte și zice : Apostol? La care eu: Da. Mâine poți să vii să începem ședințele? 
Omule, stai așa. Nu te prezinți și tu? Nimic.
Da, pot. La ce oră? Nu-mi mai amintesc cât era ceasul.
Mama m-a dus la locul de întâlnire a doua zi. Încă aveam emoții. Nu știam cum o să fie.
Ne întâlnim cu instructorul și mama pleacă. Acesta mă pune să-mi așez scaunul ( tata îmi zisese regula se numește SOC = SCAUN, OGLINZI, CENTURĂ) însă domnul instructor se aștepta să știu cum să fac toate astea fără să-mi explice. În orice caz, mi-a arătat cum se pornește, am mers puțin. M-a oprit la un moment dat și mi-a explicat cum se schimba vitezele. Țin să menționez în ultimul moment că era sâmbătă și era o zi călduroasă ca asta de iulie-august. 
A doua ședință, luni după amiază.  A treia ședință dimineață și tot așa până la ultima.
M-am descurcat cât de cât. Am învățat mai mult singură din cartea de legislație decât de la dânsul.

Vine și ziua cu examenul teoretic. Prima oară 21 de puncte. A doua oară nu-mi amintesc. Eram supărată. Eram nervoasă. Telefonul meu se stricase și nu puteam face teste decât acasă pe laptop...
A treia oară 24 de puncte. Bun. Mă programez pentru examenul de poligon. Anxietatea mea a crescut când am văzut că nu mă pot programa pentru că îmi expiră cazierul. Eram cu tatăl meu. Mama a zis Îți aduc ghinion. Eu rămân acasă.
M-am dus să-mi refac cazierul și m-am programat. Era octombrie (dacă îmi aduc bine aminte sau noiembrie) și programarea era în ianuarie 2020.

Unde mai pui că...China mai crease și acest virus despre care nimeni nu vorbea așa mult până când...

18 Ianuarie 2020. 

Motanul meu, Rodica (da, n-am știut că-i băiat decât un an mai târziu, prin aprilie. Îl aveam din 2018) a murit. Se pare că a avut un tip de virus (corona, dar o altfel de rădăcină. Oricum letală pentru pisici).
Câteva zile mai târziu urma examenul meu. 
Am mers bine prin oraș. Am avut puține emoții. Era să mă lovesc de oglinzile unora...
La care domnul examinator: Mergen în parcare la Lidl. Parchează ca și cum mergi la cumpărături.

Și-a găsit Ana un loc frumos de parcare. A parcat perfect. 
Acum...Cum să ies? Am dat cu spatele. Am încercat să ies. Domnul a pus frână. De două ori. M-am dat jos și mi-a zis : te-ai dat în spate, dar nu de ajuns. Picat.

Ce vreau să spun cu asta? Emoțiile și anxietatea nu ajută.DELOC!!!

După tot calvarul ăla, instructorul nu a mai ținut legătura cu mine. Nici eu cu dânsul. A fost starea de urgență, blah blah...

M-am reprogramat la traseu în mai tocmai în august. 
Am nevoie de tot norocul din lume pentru că îmi expiră școala mai apoi și nu vreau să o fac din nou. 




sâmbătă, 25 iulie 2020

Reţetă simplă pentru a face impresie bună!

Salut! 


Mi-a fost dor să vorbesc cu cineva despre lucruri care se întămplă în lume.  Astăzi am un subiect foarte interesant pentru voi şi anume... o reţetă de prăjitură pentru a îndulci puţin membrii familiei.
De ceva timp a început să-mi placă să fac prăjituri.
Site-ul meu preferat pentru inspiraţie este

şi ca să nu fiu acuzată de furt, mai bine ar fi să intraţi direct pe link :D
P.S : Nu trebuie să fie exact cu visine pentru că a trecut sezonul. Eu am făcut cu caise, mure, prune...


vineri, 24 iulie 2020

Noua mea pasiune...fotografia

Bună dragilor! 

Nu am mai postat pe blog de ceva vreme. Am trecut prin multe de la începutul anului. Pisoiul meu s-a îmbolnăvit şi a murit la jumătatea lunii ianuarie, am dat examenul pentru permis, apoi a început această „pandemie” care a provocat agitaţie în lume...

Am luat o pauză de la scrisul cărţilor şi m-am bucurat de timpul petrecut alături de familie. Sper că şi voi aţi făcut la fel.
Oricum, în această pauză mi-am descoperit  o nouă pasiunea, cea a fotografiei.  Aşa că mi-am deschis un blog pe instagram şi facebook dedicat fotografiilor făcute cu telefonul. (Da, ştiu! Sună aiurea.)  Însă cred că cele mai bune fotografii sunt cele făcute spontan pentru amintiri şi nu pentru reţele de socializare ca să vadă „duşmanii” că trăim bine. 
Ce vreau să spun este că fotografiez orice arată frumos şi crează amintiri: familie, animale de companie, flori, cer...

Asta este cea mai recentă fotografie făcută noului meu motan, Fănică.

Plănuiesc să vă ţin la curent cu ce mai fac, dar până data viitoare vă urez vacanţă plăcută şi să staţi în siguranţă.

Ana-Maria xx

Tunelul lui Shadow Capitolul 26

Capitolul 26  este acum complet! Vă aştept părerile :D